Nationala, de fotbal, cauta pianist !

Un articol publicat, cu ceva ani in urma, in Monitorul Expres. Va las  pe voi sa decideti, sa comentati daca, intre timp, lucrurile s-au schimbat, in mod radical, sau  asistam la un status quo.

Oricum ar fi, mesajul meu final ramane acelasi : hai Romania !!!!!!!!!!!

” Astazi mai putin despre arbitraj si mai mult despre debutul echipei nationale in campania de calificari la „Mondialul” brazilian din 2014. Desi fara un obiectiv clar – o noua ciudatenie damboviteano-pontica- echipa noastra s-a dus la Tallin sa joace, nu-i asa,de amorul artei, ptr o frumoasa propaganda fotbalistica sau, In argou fotbalistic, la plezneala. Culmea e ca ne-a si iesit, am castigat cu un scor categoric, 2-0 desi, timp de 80 minute, baietii nostri au trudit,efectiv,pe terenul de joc  ptr a intra in posesia mingii si a justifica,astfel,statul de fotbalisti. Nimic de zis, a fost un efort  fizic, colectiv,toti au alergat foarte mult,dar stiti vorba aia : si calul alearga dar nu da lapte !

Pe vremuri aveam o echipa de “pianisti” cu Hagi,Ilie Dumitescu,Adi Ilie ,Panduru sau Raducioiu, virtuozi ai mingii care se bagau la “clape” astazi , cu tot respectul cuvenit  tricolorilor,avem o echipa de “caratori “ de pian si nici un solist autentic,exceptandu-l pe Mutu,ptr ca Marica nu este un servant autentic ,un dribleur cu glezna fina, ci un varf autentic, de careu, cu un acut simt al portii care, gratie talentului sau nativ si maturitatii sportive la care a ajuns- tine-i Doamne naravul – a transformat vremea moharata,frigul din Estonia si apatia nationala,generalizata, in “primavara” de la Tallin .

Sa fim optimisti, dar realisti pe masura : pornim la lupta cu 6 puncte  mari ( banuiesc ca meciul, de diseara, cu Andora va fi doar un antrenament cu public ) dar jocul in sine al echipei, incapacitatea, individuala, a mijlocasilor nostri, vizibila in duelurile unu la unu cu adversarul, stangaciile fundasilor centrali ,in special Goian,sunt realitati greu de neluat in seama. Sigur,intr-un meci cu Estonia, Andora si poate, Ungaria,efortul colectiv,disciplina tactica, altruismul jucatorilor pot compensa “minusurile” de care am vorbit dar tare mi-e teama ca impotriva Turciei si mai ales, Olandei  nu vor fi de-ajuns.

Sa dea Domnul sa ma insel, voi fi primul care va recunoaste, public,acest lucru dar daca ne calificam, la turneul final, in actuala componenta a echipei nationale va fi un miracol, iar Piti un adevarat magician. La fel de adevarat si esecul (Doamne fereste) tot lui i-ar apartine !

Fara sa imi propun cu orice pret, in mod reflex as zice ,am tot invocat Divinitatea (sper sa nu se supere Piti ) dar, la ce echipe infruntam si la jocul actual al nationalei, avem tot atata nevoie, de gratia Divina, precum  am avea nevoie  de un numar 10 autentic.

Ce bine ar fi fost sa avem  niste Adailton sau Wesley, autohtoni, eu unul as fi fost mult mai increzator decat sunt acum.

Cine ? Sanmartean ? Nuu, marsam pe o tema falsa . Este un jucator care s-a nascut talent si va “muri” speranta ! Este un fotbalist bun, dar fluctuant si nu te poti baza pe o constanta a exprimarii, sale, tehnice si a atitudinii sale, pe parcusrsul unei campanii de 2 ani ,riscul ar fi prea mare ( vezi meciul retur cu Inter de la Milano )

Pentru a incheia intr-o nota optimista , sa privim cu incredere in viitorul echipei nationale, sa speram  ca victoriile aduc victorii si sa nu uitam, nicio clipa, ca mai presus de rezultate echipa nationala este un simbol care nu se negociaza, sunt ai nostri …..si-atat.

Hai Romania !!!

Pana saptamana viitoare ,s-auzim numai de bine . „

Lasă un comentariu